Serată literară Ioan Flora

Joi, 22 decembrie, în sala mică a Casei de Cultură din Satu Nou

începând cu orele 17.00 se va ţine serata literară în memoria lui Ioan Flora

Program:

Partea I: Serata literară

Partea II: Scenetă colindă "Steaua"

Partea III: Orchestra de muzică populară din Satu Nou

Biografie Ioan Flora

S-a născut la 20 decembrie 1950 în Satul Nou, judeţul Pancevo, în Banatul Sârbesc, Serbia.
A murit la 3 februarie 2005 în Bucureşti.

A fost un poet român din Serbia.

A absolvit liceul la Vârşeţ apoi Facultatea de Litere din Bucureşti în anul 1973.

Membru şi secretar al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea şi la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor şef la Ediţia Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabileşte cu familia la Bucureşti.


A publicat volumele de poezie:
* Valsuri, 1970;
* Iedera, 1975;
* Fişe poetice, 1977 (premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia);
* Terapia muncii, 1981;
* Starea de fapt, 1984,1986;
* O bufniţă tânără pe patul morţii,1988, 1998 (Premiul Belgrad, Serbie);
* Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voievodina);
* Tălpile violete, 1990, 1998;
* Poeme, antologie, 1993;
* Discurs asupra struţocămilei), 1995, 1998 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România şi din Republica Moldova);
* Cincizeci de romane şi alte utopii/ Fifty Novels and Other Utopias (Cinquante romans et autres utopies), antologie, 1996;
* Iepurele suedez, 1997, 1998 (Prix de l’Union des Ecrivains şi premiul ASPRO).
* Medeea şi maşinile ei de război, 2000

Concert de Crăciun la Panciova

Luni seara, la Centru de Cultură al oraşului Panciova a avut loc al doilea Concert de Crăciun, organizat de Centrul "In Medias Res", ONG "Să ne cunoaştem", în colaborare cu Centrul de Cultură din Panciova, Licerul de muzică "Jovan Bandur", Casa de Cultură "3 Octombrie" din Satu Nou şi cu sprijinul Municipiului Panciova

Programul a fost susţinut de Orchestra de muzică populară din Panciova, dirijor prof. Petru Bălteanu, Corul de fete al Liceului de muzică "Jovan Bandur", dirijor prof.Miroslav Arbanovski, Cvintetul "Banatic" (Janiel Şublea, Graţian Petrovici, Jaclin Puia, Bojan Boljanac şi Daniel Lazăr), soliştii vocali Tiberiu Lăpădat şi Adelin Stan, cu participarea tinerei violoniste Aleksandra Tajdić, acompaniată la pian de prof Bojana Račić, care a interpretat dansuri româneşti de Bela Bartok. Manifestarea a fost onorată de doamna Zora Kolarski, adjuncta preşedintelui Adunării Municipiului Panciova şi de domnul Raul Doru Truţescu, ataşatul cultural la Ambasada României la Belgrad.

Petru publicul spectator, care în marea parte a fost prezent şi anul trecut la concertul de Crăciun, surpriza mare a fost Corul de fete al Liceului din Panciova,  care sub bagheta profesorului Miroslav Arbanovski au interpretat minunat cinci colinde (Bună dimineaţa Moş Ajun,  Sculaţi boieri, nu dormiţi, Trei păstori, Praznic luminos şi O ce veste minunată), cât şi cvintetul "Banatic" care pur şi simplu a ridicat publicul în picioare prin prestaţia extraordinară. Nici cei doi solişti vocali, Adelin Stan (5 piese) şi Tiberiu Lăpădat (3 piese) n-au fost mai prejos primid aplauze îndelungate la scenă deschisă. Oaspeţii programului au fost elevii şcolii generale din Panciova "Đura Jakšić", intruiţi de profesorul lor de muzică, dl Petru Bălteanu. Ei au interpretat melodii populare româneşti şi sârbeşti, fiind acompaniaţi de Orchestra de muizică populară din Panciova. Crainici au fost Milena  Jovišić (limba sîrbă) şi Critian Bălteanu (limba română). În încheiere, trebuie spus că a fost o bucurie să vezi, în sala aproape plină, cunoscuţi veniţi din Satu Nou, Petrovasâla, Ovcea, Uzdin, Vârşeţ, Alibunar, şi mulţi români, dar şi sârbi, din Panciova, ba chiar şi oaspeţi de la Timişoara. În urma spectacolului, oficialităţile au oferit un coctail pentru numeroşi invitaţi.

Sperăm că acest concert să devină tradiţional spre satisfacţia românilor din Panciova.

S.LĂZĂREANU

RTV Novi Sad relatează concertul:

RTV Panciova relatează concertul:

La mulţi ani România! La muţi ani tuturor românilor!

1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.

Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se in continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).

Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia

Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţionalã care este statul naţional.[...]

O necesitate istoricã - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”