vineri, 28 ianuarie 2011

Săptămânalul „Libertatea”, pagina culturală

(Dați click pe imagine, pentru a mări poza)
Săptămânalul „Libertatea”, nr. 4(3565), din 29.01.2011

Eva Iova: De ce scriu editoriale?

Ajungând iar la o aniversare rotundã, rãsfoiesc mai des editiile vechi ale sãptãmânalului nostru. Îmi plac în primul rând acele scrieri din numerele vechi, când se scria despre românii de la sate, despre strãdaniile lor de pãstrare a limbii si traditiilor românesti. Mã întristeazã însã sã vãd cã multe din problemele acute din ziua de azi îsi au rãdãcina în trecutul nostru de acum 40–50 de ani, cã liderii românilor deja de pe atunci se plângeau în ungureste… cã se pierde limba românã. Jurnalistii dintotdeauna au prezentat o imagine mai bunã (si în acelasi timp falsã) a realitãtilor de pe la noi: se publicau si se publicã si azi scrieri despre cum ne zbatem noi sã ne mentinem ca români, dar discutia se desfãsoarã în limba maghiarã; scriem mult mai mult despre ce este „bun si frumos”, decât despre probleme reale, etc.
 
Am fost întrebatã deunãzi de ce scriu editoriale. „Scriu pentru cã altcineva nu scrie”, am rãspuns. Scriu pentru cã nu stiu o altã cale prin care sã ne spunem în mod sincer problemele. Scriu deoarece cred cã multi ani de zile s-au scris degeaba tot felul de articole siropoase si nereale si s-a ocolit sã se scrie adevãrul. Scriu pentru a pune degetul pe ranã si pentru a scoate lumea noastrã din apatie, din starea de indiferentã fatã de problemele comunitãtii, scriu cu tot riscul de a supãra sau a nu face pe placul unora. Si mai scriu, sãptãmânã de sãptãmânã, pentru a oferi noi teme de reflectie, pentru a pune în miscare gândirea colectivã, dezbaterea deschisã si sincerã a unor probleme reale.

Care este efectul numeroaselor editoriale din ultimii ani? Unii chiar s-au trezit din somnul lor adânc si au dat la o parte zãbranicul de pe ochi. Altii au început sã vorbeascã mai deschis, chiar si în public, despre ce ne doare, ce ne supãrã. Vorbele spuse pânã acum doar în soaptã, pe la colturi, au început sã se audã tot mai tare. Dar deseori încã nici acum nu suficient de tare. Unii au început deja chiar sã gândeascã si sã actioneze în interesul comunitãtii, condamnându-i public pe cei care îsi vãd numai de interesele lor personale (ocupând totodatã functii înalte în vreo organizatie româneascã). Si sunt tot mai multi – în primul rând printre tineri – cei care cred cã numai prin limba si prin cultura româneascã ne vom putea salva ca natiune, ne vom putea pãstra ceea ce suntem. Cred cã suntem la începutul unui drum lung, pe care va trebui sã-l parcurgem cu capul în sus, cu o mândrie nationalã sãnãtoasã, si nu cu slugãrnicie si trãdarea amintirii strãmosilor nostri.

Am citit undeva despre pilda unui cãrutas care merge în fiecare sãptãmânã din satul A în satul B. Merge cu cãruta goalã. Merge cu o regularitate demnã de invidiat, ca si când nu ar avea nimic mai bun de fãcut. La început, lumea se uita la el cu mirare, apoi au crezut cã probabil este nebun, dar dupã un timp au fost tot mai multi cei care l-au întrebat: Nu mã iei si pe mine? Si încetul cu încetul i s-au alãturat tot mai multi, pânã când cãruta a devenit neîncãpãtoare.

Exact acelasi efect dorim sã-l obtinem si noi cu scrierile din acest colt de paginã. Sã ne urcãm tot mai multi în cãruta imaginarã a comunitãtii noastre si sã mergem în aceeasi directie. Tinta noastrã comunã sã fie: limba, cultura, traditiile, obiceiurile, valorile românesti. În timp ce stãm în aceeasi cãrutã putem sã dezbatem, sã confruntãm idei, sã polemizãm. Sã vorbim sincer despre probleme vitale pentru viitorul nationalitãtii noastre. Iar pânã atunci eu oricum voi continua sã scriu.

Eva Iova, Foaia Romaneasca, Jula, Ungaria

miercuri, 26 ianuarie 2011

Comemorarea Unirii Principatelor Române şi zilei Eminescu

Pe data de 23.01.2011, în sala arhiplină a Casei de Cultură, în organizarea Comunităţii Românilor din Serbia – Filiala Satu Nou, S.C.A „Dr. Radu Flora” şi Căminul Cultural din Satu Nou, a fost organizat un program cultural-artistic cu ocazia Unirii Principatelor Române şi comemorarea zilei de naştere a poetului naţional, Mihai Eminescu.

Evenimentul a fost deschis de Stevan Mihailov, care în cuvântul său introductiv, a subliniat importanţa comemorării unor astfel de evenimente majore, din domeniul cultural şi istoric al poporului român.

Moderatorul serii a fost Simeon Lăzăreanu, care prin talentul său deosebit, şi-a dat contribuţia la buna desfăşurare a programului.

Programul era împărţit în trei părţi. Prima parte a fost dedicată poetului naţional Mihai Eminescu, a doua parte a marcat evenimentul istoric al Unirii Principatelor Române şi partea finală, un program cultural-artistic.

Despre opera şi viaţa lui Eminescu, ne-a vorbit Simeon Lăzăreanu. Deoarece copii ne reprezintă viitorul, şi-au dat şi ei contribuţia recitând următoarele poezii: elevii claselor III şi IV au recitat poezia „Şi dacă...”, „Somnoroase păsărele” - Rogean Alecsandra, „Peste vârfuri” – Nicoleta Malaimare, „Ce te legeni...” - Beca Adriana, „Glossa” - Crainean Sanela, Ardelean Marinela, Gaşpar Daniela, Balnojan Mariana.

Despre Unirea Principatelor Române, ne-a vorbit Victor Mihailov.

Programul cultural era asigurat de orchestra de muzică populară a Căminului Cultural din Satu Nou, care a încântat publicul cu o suită de melodii populare româneşti. Elevii claselor III-IV, au pregătit un moment de dansuri folclorice din bătrâni instruiţi de înv. Simu Marieta şi înv. Aneta Zelcovici.

Seara a fost încheiată de fanfara „Cultura” din Satu Nou, interpretând „Hora unirii”.

Foto:





Video:

 

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Frustrare în lipsa argumentelor?

Puciști, depravați, lingușitori, excroci, trădători, primitivi, mercenari, vasali, kvislingi, stricați, murdari, mizerabili, nulități, progenituri, servi, intruși, mediocri, anarhiști, punkişti... sunt cuvinte cheie într-un „articol” pe care fosta conducere CRS a postat pe un blog care avertizează că e interzis copiilor sub 12 ani.

Un proverb înţelept spune : ,,Nu te certa cu prostul că oamenii pot sa nu observe diferenţa!``

Pur şi simplu am spus ce am vrut să spunem la Adunarea din septembrie, şi după 16 ani Comunitatea să continue cursul şi scopul care a stabilit la înfiinţare în anul 1990. De la blogerul Cizmaş şi fosta conducere, pe lângă cuvintele ,,frumoase” enumerate mai sus, încă nu am auzit ceea ce toţi noi românii dinSerbia, precum şi restul cetăţănilor/contribuabililor din Serbia şi România aşteptăm cu nerăbdare de aproape un an:
  1. Unde sunt cheltuiţi banii din perioada 2006-2010?
  2. De ce nu este plătit impozitul către statul în care trăim de 3 ani de zile în valoare de 2.611.258,11 RSD ?
  3. De ce sunt blocate toate cele 10 conturi ale CRS-ului?
  4. De ce şi pe cine ai întrebat când ai luat creditele cu suma de 3.000.000,00RSD şi 1.500.000,00 RSD cu dobândă ca la cămătari de  20%  respectiv  25% ? Unde s-au dus banii din aceste credite?
  5. De ce se vor duce pe licitaţie la preţ de nimic imobilele din Alibunar şi Straja din cauza neplăţilor creditelor alese? Este adevărat că oameni tăi prin firmele fantome vor licita aceste imobile, presupunem pe banii Comunităţii? Bani din buzunarul tău căştigaţi cu muncă cinstită şi legală nu ai pentru asta. O meserie concretă nu ai avut din anii ’90. Pardon, ai fost prefectul districtului Banatului de Sud, dar şi acolo te-ai ocupat de găinării conform procesului inițiat de poliție, pt. că ai furat 142.000,00 RSD, iarăşi de la stat, dar încă 4 procese pentru perioada respectivă te aşteaptă. Amintim că proprietatea Comunităţi nu ţi-a lăsat-o tatăt-o sau bunicul ci oameni de seamă din trecutul etniei noastre, care din bogăţia proprie au desprins şi dat pe veci vecilor, şi nu invers precum tu o faci! Proprietatea CRS-ului este lăsată pentru cei care au fost, care sunt şi care vor veni cu scopul de a o utiliza în interesul tuturor. Urmând tradiţia întemeiată de oameni precum a fost Butoarcă avem obligaţia morală nu doar de a păstra ceea ce am moştenit ca popor ci de a multiplica prin timp dar nu de a distruge şi băga în buzunare.
  6. De ce se extind datoriile şi la alte persoane juridice cu datorii şi dobândă de ani de zile, la sumele de 300.000,00RSD respectiv 29.709,00 şi 52.650,00, în total 382.359,00RSD?
Din toate enumerate aici, dar mai sunt și altele, valoarea datoriilor care ai făcut în numele Românilor din Serbia se ridică la 7.493.617,00RSD adică 71.232 EUR după cursul de 1€=105,29!
Cine va plăti asta? Noi contribuabili ai statului? Fondurile patriei mamă care ai jupuit-o? Vei răspunde în faţa justiţiei pentru asta!
Deoarece pe internet, spre vizionarea tutora, sunt prezentate documentele scanate care dovedesc aceste întrebări, te rog să ne răspunzi la fel cu documente nu cu vocabularul tău de cuvinte ,,alese”, de înjurături. Oricum vei avea nevoie de ele în faţa tribunalului, dar ai grijă - timpul se scurge repede.
P.S. Ah da, am uitat mai una: ce gust are laba de urs, mâncarea usturător de costisitoare, care ai mâncat-o cu poftă la restaurantul „Decebal” din București? Aici ne servești povestea de criză financiară, de care vezi doamne, tu te lovești....
Când răspunzi la aceste întrebări şi ne mărturiseşti cu sinceritate că ai fost lacom şi când vei spune ,,iertaţi-mă oameni buni că nu am ştiut ce fac!”, o să te îmbrăţişăm, iertăm, dar pentru restul vei trebui să răspunzi organelor(ştim cu toţi bine care). Dar unui grupuleţ de oameni - poate buni dar neinformaţi real de ce se îmtâmplă (rude şi ,,prieteni”), cărora poţi să le mai vinzi minciunile şi demagogiile arhicunoscute, ai obligaţia omenească, morală, creştină să îi avertizezi că participând în trecut, prezent şi viitor, riscă conform codului penal, statutul de complice, şi ca atare îi vei trage în râpă după tine!
Numele nostru îl ştiţi foarte bine, noi nu suntem o persoană ,,leader al poporului”, mai presus de alţii, ci suntem o echipă a cărui număr este cu mult peste 2/3 de membri Comunitâţi Românilor din Serbia, plus o mulţime de oameni cinstiţi, cei care au stat toţi aceşti ani de o parte, prigoniţi de dictatura ta şi scârbiţi de murdăriile cu care ai compromis întreagă etnie şi locul respectat în societate care a fost clădită în sute de ani pe aceste meleaguri de strămoşii noştri.